Kat's blog

Journalul unei pitzipoance- part 2. Despre “invidioase”

kat19x — Thu, 25 Sep 2008 15:21:06 +0000

“25 septembrie, 2008

Draga journalule,

Azi am plans cu lacrimi de crocodil. Dintr-alea adevarate. O suparata a aflat de journalul meu si mi-a lasat la sfarsitul caietului meu roz cu sclipici verde si coloratii maronii urmatoarele vorbe de duh: <>. M-a durut si m-a deranjat f mult aceasta “mica rautate”. Si eu, care credeam ca sunt un adevarat trend-setter!!! “

Se pare ca blogul a ajuns pana la urma o revarsare a frustrarilor, mai ales ca donsoara n-a avut tupeul sa isi lase numele sau sa motiveze comentariul. Eu te cred pe cuvant ca ai mare dreptate, si intr-adevar hainele mele sunt luate in totalitate din standul 7, pe al 5-lea coridor, de la piata. Dar papusha, ai uitat un singur lucru. Eu nu sunt designer, iar tu nu esti critic de moda. Eu o sa fiu doar o amarata de chirurg, pe cand probabil dumitale o sa lucrezi la “fesan police”. Ca vad ca-ti place. Si ca te pricepi. Cu gramaticile nu prea le ai, pentru ca altfel ai fi stiut ca o propozitie introdusa de conjunctia “sa” este una secundara, si ca trebuie legata de alta propozitie pentru a fi corecta din punct de vedere sintactic. Si nici cu notiunile de termenologie, de vreme ce nu stii sa recunosti ironia. Si nici nu cred ca exista sintagma “constiinta de cauza (ai scris-o si cu diacritice, e clar ca la asta te-ai referit). Dar nu-ti fa griji, eu inteleg oricum. Sunt obisnuita.

Aviz amatoarelor de “comentarii tari” si iubitoarelor de pitzipoance… nu ma criticati pe mine ca faceti artrita la degetele degeaba. Oricum nu ma intereseaza. Iti place, citesti. Nu-ti place, treci mai departe. Sau citeste o carte, daca blogul meu nu se ridica la “nivelul” tau.

ah si, daca tot esti “pa trend”, cred ca stii de inscriptia, deja celebra, “FUCK BEAUTY, GET SMART“. Despre prima parte nu comentez, dar despre a doua… sunt cu totul de acord cu donsoara marinescu

Cum sa ai succesuri?

kat19x — Mon, 22 Sep 2008 18:51:42 +0000

1. Trebuie sa ai un tata presedinte.

2. Daca nu corespunzi cerintei de mai sus, e suficient sa fie politician, actor sau cantaret recunoscut

3.Iti pui “pozici” goale pe hi5 (daca arati bine. Daca nu pui poze dezgustatoare si te rogi sa ajungi pe pitzipoanca.org)

4. Ii sufli iubitul prietenei tale cele mai bune si te lauzi cu asta in “vestiarul majoretelor”

5. Daca n-ai voce, iti scoti un album. Daca ai voce, te lasi de cantat si te apuci de telenovele.

6. Umbli intr-un club exclusivist format din paparude si astepti sa te confunde paparazzi cu o vedeta internationala

7. Faci gafe monumentale in vizite de stat (asta daca esti ministru)

8. Iesi gol pe un stadion, la un derby steaua-dinamo

9. Scandezi numele echipei adverse in tribuna galeriei, la un derby steaua-dinamo

10. Bei cola +mentos in timpul unei ore de clasa si apoi astepti sa faci bulbuci.

….

n. Te lasi naibii de prostii, pui mana pe o carte, te “cultivi” si te rogi la doamne-doamne sa se intample ceva bun cu viata ta

Journal-ul unei pitzipoance

kat19x — Mon, 22 Sep 2008 18:23:06 +0000

22 Sept, 2@@8

Draga jurnalule,

Iti scriu aceste randuri pentru ce tu esti singurul care ma intelegi. Pentru ca sper ca, peste ani, cineva sa te gaseasca profund… Cand eram mica imi doream sa devin scriitoare, dar acum ma multumesc sa fiu doar fotomodel. Si Hostess. Si promoter. Si animatoare.

Dupa cum vezi, sunt o fata foarte ocupata. Numele meu e Diana, dar toti prietenii mei imi spun Pisi. Mai sunt unele proaste care ma barfesc pe la spate, dar la valoarea mea nu ma cobor la mintile lor de curci care n-au vazut in viata lor o haina versace! Sunt multe care ma invidiaza pentru ca sunt o diva si ca prietenii lor viseaza in secret la mine in timp ce si-o T**g cu vreo insipida centurista. Oricum nu imi pasa de ele… Dar sa revenim….

M-am nascut intr-un cartier bogat, am mers la o scoala exclusivista (bine asta nu e chiar asa, dar asa m-a invatat Iubi sa zic daca ma intreaba maica-sa). Ah, sa va povestesc de Iubi :X::X. Il iubesc foarte mult, il cheama Denis, dar nu stiu de ce toti ii spun “Domnul P.”, are 43 de ani, e divortat (inca mai poarta verigheta, cred ca a suferit dupa nevasta-sa, o grasa si o urata), si suntem impreuna de 2 luni si 13 zile. Iubi mi-a promis ca o sa ma ia de nevasta si o sa avem 2 copilasi, dar nu inainte de a ajunge model renumit la Paris. “Domnul P.” este “bisnit-man” la noi in oras, dar eu nu bag in seama toate barfele. Eu stiu ca este un baiat extraordinar chiar daca invidioasa aia de Ana l-a facut “dintr-asta cu ceafa groasa”. E ofticata ca n-are si ea un iubit care sa ii faca cadou o masina, asa cum a facut Iubi meu, si n-o sa ajunga manechin renumit ca mine.

Dar sa va povestesc de astazi… Am fost la shopping intr-un alt oras. Pentru ca in cocina asta care se cheama “Orasul meu” nu gasesc nimic. Toate proastele se imbraca la fel. Asa ca azi am fost in Mango, Zara si in alte magazine care se preteaza la valoarea si banii mei. N-am gasit nimic. Numai haine de babatii. Asa ca m-am dus la magazinul meu preferat, “Pitzistore”. MI-am luat o haina cu imprimeu zebra. S_U_P_E_R_B_A. O sa mearga de minune cu noii mei pantofi leopard si blugii mei, evident, la fel de noi, roz-bombon care i-am luat de la reduceri in obor. O sa fiu criminala diseara la disco. Si o sa crape Ana de ciuda ca ea n-are toale de firma ca ale mele. Azi mi-am cumparat chiar si o curea Armanii. Ana mi-a zis sa n-o port, ca Armanii nu se scrie cu 2 “i”, dar eu stiu sigur ca e originala. Am dat 100 de lei pe ea!!! Oricum, astept cu nerabdare ziua de diseara.

Te-am pupat

XOXO

Ah si v-am pupat si pe voi, viitori mei fani. VA iubesc

Despre pregatiri…

kat19x — Mon, 22 Sep 2008 17:45:23 +0000

Si nu, nu ma refer la pregatirile de nunta. Sau de cele de sarbatori. Ma refer la “prepararile” la care suntem relativ obligati sa mergem saptamana de saptamana pentru a suplini incompetenta/lipsa chefului elevului si/sau absenta materiala / spirituala a profesorului de la ore. Eu personal, desi am o singura pregatire, sunt franta… Nu-mi place sa imi pierd dupa-amiezile in locuri sinistre, friguroase sau intunecoase. La fel cum nu imi place sa ascult ore in sir de bla bla-uri platite mai bine decat salariul unui prim-ministru… si totusi…lumea se plange in continuare de salarii mizere, conditii execrabile si elevi nesimtiti. Asa, ca fapt divers… Si aici nu ma refer la profesorii pe care ii respect cu adevarat, care stiu sa diferentieze un mod absurd de abordare a tematicii, de unul care captiveaza, nu ma refer la profesorii de la orele carora nu chiulesc de rusine, desi pun arareori absente… Ci poate doar la acei pentru care nota “1″ sau “2″ e “ultimate revenge”, plasata in catalog pe 1/2 de rubrica cu un larg zambet ironic, la acei pentru care o ora reusita reprezinta un chin pentru elev, la acei care urla, la acei care te fac sa urasti cu adevarat scoala, sa te trezesti dimineata cu acelasi motto “Another day, same shit”, la acei care….

One cent brain

kat19x — Mon, 22 Sep 2008 17:21:09 +0000

What moment in your life

Prepares a drastic change?

When your entire dreams

Are crying for revenge?

There was one simple reason

The fire in his body

The spicy combination

Of innocence and naughty

The perfect touch of silk

Was coming in my mind

One crystal clear sensation:

It’s love at the first sight!!

Well said at the first sight

Couse when he started talk’

Seemed retard as the night

His speech sound like a “bark”

And then I realised

With the experience gained

It’s just an one million dollar body

Hiding an one cent brain.

Gossip Girl

kat19x — Sun, 21 Sep 2008 19:22:42 +0000

Oamenii sunt fiinte sociale. In fiecare zi suntem pusi in contact cu sute de oameni, pe care ii analizam si ii etichetam. Se spune ca prima impresie se formeaza in 3 secunde, dar cum ramane cu ce-a de-a doua?

Sa fim seriosi… Toata lumea barfeste. Iar cine are de gand sa ma contrazica sa ridice mana. Sa ridice mana acel care nu a fost barfit niciodata sau acel care considera ca nu a barfit niciodata. Si totusi…de ce ne hranim cu neputintele celorlati? De ce ne construim fericirea pe nefericirea altora? De ce sa ma intereseze pe mine ce masina si-a luat gigel sau ce firma poarta maricica? Sau ce firma nu poarta… Sau unde lucreaza parintii. Sau cat poarta la pantofi. Sau cine s-a mai culcat cu cine. Sau… sunt n milioane de lucruri care le putem spune despre ceilalti. Sunt n milioane de etichete pe care putem sa le lipim de fruntile celor din jur… Sau poate sunt n milioane de motive pentru a nu aprecia oamenii la adevarata lor valoare…

O pitzipoanca ramane o pitzipoanca, indiferent de mediul social, la fel cum un geniu ramane un geniu indiferent de tumultuozitatea vietii… Ar trebui sa apreciem fiecare persoana pentru ceea ce are mai bun, si nu sa o dispretuim pentru defectele, aparente sau nu, pe care le zarim, le “dam mai departe” si astfel le titanizam.

Si atunci, cum ramane cu asa numitele “gossip girl”? Acele dudui ce reprezinta “chiosc de informatii umblator”, urmasele KGB-ului in lumea pitzipongelii si a plasticului, care stiu intotdeauna “cine cu cine”, “unde” dar mai ales “cand” se intampla totul… E doar barfa sau tine de patologic?

M-am hotarat sa devin anorexica (“cate kcal are un mar?”)

kat19x — Sun, 21 Sep 2008 12:34:00 +0000

Acest articol nu este impotriva fetelor slabe. Este impotriva societatii care creeazi imagini ideale, utilizand falsuri, impotriva perfectiunii prin prisma photoshopului, impotriva celor care vor sa schimbe naturalul cu artificialul. Daca in anii 50′ candidata ideala la titlul de Miss America avea in jur de 1,65 si 55 kg, iar acum un deceniu se promova ideea de 90-60-90 (marimile 4-5 la americani), in zilele noastre la mare cautare se afla fetele excesiv de slabe si inalte. Sincer, mie nu mi se par sexy nici una nici cealalta. Nu vad nimic atragator la o inaltime de 1,80 si 45 de kg. Nu vad un fund bombat, niste sani fermi (exceptand silicoanele) sau picioare atragatoare. Idealul meu de frumusete nu se masoara in kilograme sau centimetri, ci poate doar in simetrie, armonie si incredere in sine… Nu ma intelegeti gresit, nu sunt si nu am fost niciodata adepta “fat-feminism-ului”, ci doar a proportiilor sanatoase. Acel BMI sa fie undeva intre 18 si 24 (desi unele recomanda 18,5 si 25), sa poti sa te rasfeti cu deserturi delicioase, sa poti manca ce iti place si sa nu fii “the diet girl”. Pur si simplu, am vazut prea multe fete bulimice, care beau o ciocolata calda intr-un bar si apoi se duc la baie… Frumusetea nu tine de marimea 0 (care apropo, are dimensiunile 80-59-86), ci de modul in care te simti tu cel mai bine… poate si pentru ca nu mi-as imagina-o niciodata pe scarlet johansson slifida, sau poate ca angelina jolie imi parea mai “bootielicious” in anii “lara croft”…

BAC-ul

kat19x — Sun, 21 Sep 2008 08:06:10 +0000

Desi pentru multi dintre noi, acest mirobolant si neverosimil cuvant format din 11 litere (pe scurt 3) nu inseamna mare lucru, pentru elevii din anii terminali e ca “BAU_BAU” pentru un copil de 4 ani. Sau ca invatatoarea pentru unul de 6. Sau ca profesorul de matematica pentru unul de gimnaziu . Personal, desi privesc cu teama orice referire la “EL”, deocamdata nu reprezinta mare scofala. Desi sunt constienta ca, odata cu trecerea timpului, va intra adanc atat morcovul, cat si iepurasul si toata gradina odata cu chestia portocalie. Habar n-am de programa, daca se mai da sau nu sportul, cate discipline sunt, daca mai sunt “oralele”, nu stiu nici macar cate variante sunt, daca se mai publica, daca le “publicam” si noi pe fituici, daca o sa imi las manualele in rezervorul WC-ului (ma intreb daca trage unul apa ce se intampla), si atunci o sa am probleme cu vezica si o sa merg din 5 in 5 min la buda, daca o sa detin “informatiile” tehnologizat, pe telefon, sau daca efectiv imi bag picioarele si ma rog sa trec cu-n 6. Ca de invatat… in veci n-o sa imi impuiez capul cu niste aberatii inutile si deloc folositoare. Amin

Buda veseliei

kat19x — Sun, 21 Sep 2008 07:26:23 +0000

In lipsa unui fumoar adecvat in care sa isi afume plamanii in anotimpul rece, elevii recurg la noi descoperiri in materie de “locuri pentru fumat”. Desi fumatul este interzis cu desavarsire in scoli, profesorii nu au absolut nici o problema in a-si bea cafeaua la o barfa mica si o tigara in fumoarul scolii… perfect ilegal. Desi traim intr-o tara democratica, cu drepturi egale intre cetateni, elevii sunt nevoiti sa fumeze in buda, sau in curtea scolii, in locul rezervat de obicei containerelor de gunoi, ca sa “nu vina presa, sa ne vada si sa se faca imagine proasta “(citez A.H.). Astfel s-a format buda veseliei, in care “constipated people don’t give a shit”, in care georgel love (f**k) maricica si I love (f**k) Ferdy dainuiesc, la fel ca niste pictoriale cu jenna jameson in camerele puberilor, la un loc de cinste pe peretii galbeni ca lamaia. E ok, nu ma plang, nu ma lamentez, chiar e ok. Toata lumea stie ca fumam in buda: femeile de servici/u stiu, asistenta stie, doctorita stie, directorul stie, profii stiu… si atunci… de ce nu-l transforma in fumoar? in fumoarul elevilor, locul de intalnire al tuturor celor “nepastuiti”. Oameni buni, oricum buda e comuna… intra cine vrea si pleaca cine poate. O sa fie tot un fel de “shhht, don’t tell” dar macar nu-i mai deranjam pe ceilalti… sau ceilalti sa nu ne deranjeze pe noi. Sau poate asa vor intra oamenii care stiu sa inchida usa. Vom avea amenajate niste scrumiere ca sa nu fim nevoiti sa infundam chiuveta si wc-urile cu chistoace de tigari. Nu vom mai fi nevoiti sa stam in odeour de “fleur de la cur”… Sau poate, din pacate, sunt eu prea visatoare…

“Ce-mi plac glumele mele…”

kat19x — Sat, 20 Sep 2008 15:36:41 +0000

Si mie imi plac glumele. Dar alea faine. Alea care ma fac sa rad. Sau sa “ma rad”. A-ti bate joc de un elev nu mi se pare o gluma buna. Nici macar o gluma. Dar, din pacate, se mai intampla. Mereu m-am intrebat daca oamenii care rad singuri sunt doar “veseli” sau… hmmm… (intelegeti voi… as putea “philosopha’ mult si bine pe aceasta tema si enumara n epitete, dar nu imi sta in fire). Sau poate sunt doar optimisti, si vad intotdeauna jumatatea plina a paharului si ignora complet penibilul situatiei. Sau poate si-au dorit dintotdeauna sa lucreze ca clovni (scuzati, dar e intentionata) si n-au reusit sa prinda circul. Asa ca il fac ei. E amuzant, dar pana la un punct. Chiar ma gandesc daca merita o medie “acceptabila” efortul de a sta la ore, in comparatie cu o medie “suficienta” in care stai posac. Ca doar deh, pierzi distractia… Draga domnule, dragi colegi, ideea mea de distractie e in cu totul alt mod conturata. Pentru mine, a te distra nu inseamna a te distra pe seama altuia, a invata nu se rezuma in clasa a 12-a la portofolii, “esee-uri” si alte chestii de genu asta, iar nivelul de inteligenta al unui elev nu este invers proportional cu numarul de ore absentate. Parerea mea…