Journalul unei pitzipoance- part 2. Despre „invidioase”

„25 septembrie, 2008

Draga journalule,

Azi am plans cu lacrimi de crocodil. Dintr-alea adevarate. O suparata a aflat de journalul meu si mi-a lasat la sfarsitul caietului meu roz cu sclipici verde si coloratii maronii urmatoarele vorbe de duh: <<Draga mea Alexandra , se pare ca nu ai scris chiar în conștiință de cauza . Magazinele pe care tu le-ai menționat au haine mai frumoase și uneori chiar MAI IEFTINE DECÂT KITSCHURILE TALE DIN PIAȚĂ . Sa scrii un articol despre taraba ta preferata sau “Cum sa te îmbraci ieftin și la moda” (deși la tine s-ar numi mai mult anti-moda) . Nu am mai văzut nici o persoana atât de kitschoasa din cap pana în picioare … pur si simplu fiecare haina a ta are eticheta KITSCH mare pe ea . Deci te rog , nu mai comenta despre pitipoance , pentru ca tu esti muuuuult mai prejos dpdv al imbracamintei . ( CREDE-MA PE CUVÂNT , NU AM EXAGERAT DELOC !!!” >>. M-a durut si m-a deranjat f mult aceasta „mica rautate”. Si eu, care credeam ca sunt un adevarat trend-setter!!! ”

Se pare ca blogul a ajuns pana la urma o revarsare a frustrarilor, mai ales ca donsoara n-a avut tupeul sa isi lase numele sau sa motiveze comentariul.  Eu te cred pe cuvant ca ai mare dreptate, si intr-adevar hainele mele sunt luate in totalitate din standul 7, pe al 5-lea coridor, de la piata. Dar papusha, ai uitat un singur lucru. Eu nu sunt designer, iar tu nu esti critic de moda. Eu o sa fiu doar o amarata de chirurg, pe cand probabil dumitale o sa lucrezi la „fesan police”. Ca vad ca-ti place. Si ca te pricepi. Cu gramaticile nu prea le ai, pentru ca altfel ai fi stiut ca o propozitie introdusa de conjunctia „sa” este una secundara, si ca trebuie legata de alta propozitie pentru a fi corecta din punct de vedere sintactic. Si nici cu notiunile de termenologie, de vreme ce nu stii sa recunosti ironia. Si nici nu cred ca exista sintagma „constiinta de cauza (ai scris-o si cu diacritice, e clar ca la asta te-ai referit). Dar nu-ti fa griji, eu inteleg oricum. Sunt obisnuita.

Aviz amatoarelor de „comentarii tari” si iubitoarelor de pitzipoance… nu ma criticati pe mine ca faceti artrita la degetele degeaba. Oricum nu ma intereseaza. Iti place, citesti. Nu-ti place, treci mai departe. Sau citeste o carte, daca blogul meu nu se ridica la „nivelul” tau.

ah si, daca tot esti „pa trend”, cred ca stii de inscriptia, deja celebra, „FUCK BEAUTY, GET SMART„. Despre prima parte nu comentez, dar despre a doua… sunt cu totul de acord cu donsoara marinescu

Cum sa ai succesuri?

1. Trebuie sa ai un tata presedinte.

2. Daca nu corespunzi cerintei de mai sus, e suficient sa fie politician, actor sau cantaret recunoscut

3.Iti pui „pozici” goale pe hi5 (daca arati bine. Daca nu pui poze dezgustatoare si te rogi sa ajungi pe pitzipoanca.org)

4. Ii sufli iubitul prietenei tale cele mai bune si te lauzi cu asta in „vestiarul majoretelor”

5. Daca n-ai voce, iti scoti un album. Daca ai voce, te lasi de cantat si te apuci de telenovele.

6.  Umbli intr-un club exclusivist format din paparude si astepti sa te confunde paparazzi cu o vedeta internationala

7. Faci gafe monumentale in vizite de stat (asta daca esti ministru)

8. Iesi gol pe un stadion, la un derby steaua-dinamo

9. Scandezi numele echipei adverse in tribuna galeriei, la un derby steaua-dinamo

10. Bei cola +mentos in timpul unei ore de clasa si apoi astepti sa faci bulbuci.

….

n. Te lasi naibii de prostii, pui mana pe o carte, te „cultivi” si te rogi la doamne-doamne sa se intample ceva bun cu viata ta

Journal-ul unei pitzipoance

22 Sept, 2@@8

Draga jurnalule,

Iti scriu aceste randuri pentru ce tu esti singurul care ma intelegi. Pentru ca sper ca, peste ani, cineva sa te gaseasca profund… Cand eram mica imi doream sa devin scriitoare, dar acum ma multumesc sa fiu doar fotomodel. Si Hostess. Si promoter. Si animatoare.

Dupa cum vezi, sunt o fata foarte ocupata. Numele meu e Diana, dar toti prietenii mei imi spun Pisi. Mai sunt unele proaste care ma barfesc pe la spate, dar la valoarea mea nu ma cobor la mintile lor de curci care n-au vazut in viata lor o haina versace! Sunt multe care ma invidiaza pentru ca sunt o diva si ca prietenii lor viseaza in secret la mine in timp ce si-o T**g cu vreo insipida centurista. Oricum nu imi pasa de ele… Dar sa revenim….

M-am nascut intr-un cartier bogat, am mers la o scoala exclusivista (bine asta nu e chiar asa, dar asa m-a invatat Iubi sa zic daca ma intreaba maica-sa). Ah, sa va povestesc de Iubi :x:X::X. Il iubesc foarte mult, il cheama Denis, dar nu stiu de ce toti ii spun „Domnul P.”, are 43 de ani, e divortat (inca mai poarta verigheta, cred ca a suferit dupa nevasta-sa, o grasa si o urata), si suntem impreuna de 2 luni si 13 zile. Iubi mi-a promis ca o sa ma ia de nevasta si o sa avem 2 copilasi, dar nu inainte de a ajunge model renumit la Paris. „Domnul P.” este „bisnit-man” la noi in oras, dar eu nu bag in seama toate barfele. Eu stiu ca este un baiat extraordinar chiar daca invidioasa aia de Ana l-a facut „dintr-asta cu ceafa groasa”. E ofticata ca n-are si ea un iubit care sa ii faca cadou o masina, asa cum a facut Iubi meu, si n-o sa ajunga manechin renumit ca mine.

Dar sa va povestesc de astazi… Am fost la shopping intr-un alt oras. Pentru ca in cocina asta care se cheama „Orasul meu” nu gasesc nimic. Toate proastele se imbraca la fel. Asa ca azi am fost in Mango, Zara si in alte magazine care se preteaza la valoarea si banii mei. N-am gasit nimic. Numai haine de babatii. Asa ca m-am dus la magazinul meu preferat, „Pitzistore”. MI-am luat o haina cu imprimeu zebra. S_U_P_E_R_B_A. O sa mearga de minune cu noii mei pantofi leopard si blugii mei, evident, la fel de noi, roz-bombon care i-am luat de la reduceri in obor. O sa fiu criminala diseara la disco. Si o sa crape Ana de ciuda ca ea n-are toale de firma ca ale mele. Azi mi-am cumparat chiar si o curea Armanii. Ana mi-a zis sa n-o port, ca Armanii nu se scrie cu 2 „i”, dar eu stiu sigur ca e originala. Am dat 100 de lei pe ea!!! Oricum, astept cu nerabdare ziua de diseara.

Te-am pupat

XOXO

Ah si v-am pupat si pe voi, viitori mei fani. VA iubesc

Despre pregatiri…

Si nu, nu ma refer la pregatirile de nunta. Sau de cele de sarbatori. Ma refer la „prepararile” la care suntem relativ obligati sa mergem saptamana de saptamana pentru a suplini incompetenta/lipsa chefului elevului si/sau  absenta materiala / spirituala a profesorului de la ore. Eu personal, desi am o singura pregatire, sunt franta… Nu-mi place sa imi pierd dupa-amiezile in locuri sinistre, friguroase sau intunecoase. La fel cum nu imi place sa ascult ore in sir de bla bla-uri platite mai bine decat salariul unui prim-ministru…      si totusi…lumea se plange in continuare de salarii mizere, conditii execrabile si elevi nesimtiti. Asa, ca fapt divers… Si aici nu ma refer la profesorii pe care ii respect cu adevarat, care stiu sa diferentieze un mod absurd de abordare a tematicii, de unul care captiveaza, nu ma refer la profesorii de la orele carora nu chiulesc de rusine, desi pun arareori absente… Ci poate doar la acei pentru care nota „1” sau „2” e „ultimate revenge”, plasata in catalog pe 1/2 de rubrica  cu un larg zambet ironic, la acei pentru care o ora reusita reprezinta un chin pentru elev, la acei care urla, la acei care te fac sa urasti cu adevarat scoala, sa te trezesti dimineata cu acelasi motto „Another day, same shit”, la acei care….

One cent brain

What moment in your life

Prepares a drastic change?

When your entire dreams

Are crying for revenge?

There was one simple reason

The fire in his body

The spicy combination

Of innocence and naughty

The perfect touch of silk

Was coming in my mind

One crystal clear sensation:

It’s love at the first sight!!

Well said at the first sight

Couse when he started talk’

Seemed retard as the night

His speech sound like a “bark”

And then I realised

With the experience gained

It’s just an one million dollar body

Hiding an one cent brain.